Mă numesc Sofia. sunt o mamă singură, divorțată. Nu mai am părinți – ambii au decedat –, iar părinții fostului soț nu ne oferă niciun sprijin. Locuim împreună cu fiica mea, care poartă același nume ca mine – Sofia –, într-un apartament închiriat.

Fiica mea este persoană cu dizabilități severe, încadrată în primul grup de invaliditate, având diagnostic de paralizie cerebrală. Suferă de convulsii și crize epileptice frecvente și necesită îngrijire permanentă. Nu poate face absolut nimic singură: nici măcar nu reușește să stea în șezut fără suporturi speciale de susținere și este complet imobilizată.

Singurul venit al familiei noastre provine din plățile acordate de stat pentru dizabilitatea ei. Din cauza stării grave de sănătate a fiicei mele, nu am posibilitatea să mă angajez și să lucrez, astfel încât resursele noastre financiare sunt extrem de limitate.

Ceea ce ne lipsește cel mai mult în acest moment este un cărucior specializat pentru copii cu paralizie cerebrală. Cel actual, pe care îl avem de 9 ani, este vechi, uzat și se strică frecvent – de cele mai multe ori la roată –, iar atunci când se întâmplă acest lucru rămânem blocate în casă până reușesc să-l repar cumva. În familia noastră nu există niciun bărbat care să ne poată ajuta cu reparațiile sau cu transportul.

Sofia iubește enorm să iasă afară: să se plimbe, să simtă soarele pe față, să zâmbească animalelor și să privească lumea din jurul ei. Plimbările în aer liber nu sunt doar o plăcere pentru ea – sunt o necesitate vitală. Indiferent de anotimp – ger, ploaie, căldură sau noapte –, trebuie să stăm foarte mult afară. Sunt perioade în care ieșim aproape nonstop, intrând în casă doar pentru somn și masă. Altfel, Sofia devine agitată, plânge mult, nu poate dormi și se simte tot mai rău.

Un cărucior specializat, adaptat nevoilor ei, ar ajuta enorm: ar reduce riscul de deformări ale corpului, i-ar permite o poziționare corectă și confortabilă pe perioade lungi și ne-ar facilita deplasările. Este esențial ca acesta să fie cât mai ușor și mobil, deoarece trebuie să-l urc și să-l cobor zilnic în scara blocului, care nu este dotată cu rampă.

Am analizat posibilitatea de a lua un credit pentru a achiziționa un astfel de cărucior, însă, neavând venituri din muncă, nu mi se acordă nicio șansă.

Vă mulțumesc din inimă pentru orice formă de susținere și înțelegere.