Mă numesc Cristina și sunt divorțată. Copilul meu cel mic are doi ani, iar cel mare, Arsenie, are șase ani și este diagnosticat cu grad sever de dizabilitate. Din cauza microcefaliei, o afecțiune neurologică rară, el prezintă retard psiho-verbal și motor sever. Nu vorbește și în mare parte nu înțelege ceea ce îi spunem. Merge doar pe vârful degetelor, din care cauză cade des, ceea ce ne îngrijorează constant. Nu primesc pensie alimentară de la tatăl său, deoarece acesta este și el grav bolnav, astfel că întreaga responsabilitate îmi revine mie.

Arsenie are nevoie de reabilitări repetate, terapii ocupaționale, interacțiune cu alți copii și multe alte activități de dezvoltare, pe care din păcate nu ni le putem permite. Cu toate acestea, este un băiețel viu, activ și plin de energie. Îi place să se joace de-a prinselea, să spargă baloane de săpun, să se joace la terenul de joacă, să se dea pe tobogane gonflabile, să dea mâncare la porumbei, să asculte muzică pentru copii și să facă activități în bazinul cu apă. Aceste mici bucurii îi luminează ziua și îi fac bine atât sufletului, cât și dezvoltării sale.

Îl scot în fiecare zi la terenul de joacă din parc, deoarece este foarte activ și are nevoie de mișcare și aer liber. Însă în zilele ploioase este nevoit să stea în casă și așteaptă la ușă să iasă afară, pentru că nu ne putem permite să mergem în altă parte, cum ar fi un teren de joacă de interior. Este dureros să îl văd astfel, știind că mișcarea și stimularea îi sunt atât de necesare.

Unul dintre visurile mele este ca Arsenie să poată frecventa o grădiniță privată pentru copii cu nevoi speciale, precum Logoterra, deoarece la grădinița de stat nu am reușit să îl înmatriculez. De fiecare dată când trecem pe lângă o grădiniță, Arsenie se oprește, se ține cu mânuțele de gard și privește îndelung copiii care se joacă înăuntru. Uneori plânge, pentru că își dorește și el să intre. Aceste momente îmi strâng inima și mă fac să înțeleg cât de mult are nevoie de socializare și de un mediu stimulativ, potrivit vârstei și nevoilor sale.

De asemenea, ne dorim să ajungem mai des la bazinul Tony Hawks, una dintre activitățile preferate ale lui Arsenie și totodată extrem de benefică pentru dezvoltarea sa fizică și neurologică. Din păcate, în ultimii doi ani am reușit să mergem acolo doar de cinci ori, exclusiv din cauza dificultăților financiare.

Arsenie are o întârziere mare de dezvoltare și are nevoie de activități constante care să îi stimuleze abilitățile și să îi îmbunătățească calitatea vieții. Creierul său are o capacitate redusă de înțelegere din cauza microcefaliei, însă se poate dezvolta în medii plăcute, sigure și adaptate stării sale psihice și fizice. Fiecare activitate potrivită pentru el reprezintă un pas mic, dar important, spre o viață mai bună.